COMUNICAT DE PRESĂ - Boala Lyme

În judetul Neamţ în anul 2016 s-au inregistrat 26 de  suspiciuni  Boala Lyme din care s-au confirmat 12 cazuri , în  semestrul I 2017 au fost 15  suspiciuni din care s-au confirmat 3 cazuri.

Boala Lyme este o boala transmisibila cuprinsa in HG 589/2007, cu raportare pe „fisa unica de raportare caz de boala transmisibila” in 5 zile de la depistarea cazului suspect/confirmat. 

Agentul etiologic este o spirocheta, Borrelia burgdorferi si se transmite prin muscatura de capusa. 

Căpuşele se găsesc în număr mare în zonele împădurite, în iarba înaltă din spatiile verzi, pe câmpii şi zonele umede şi sunt active începând cu temperatura de 7°C. Căpuşele fac parte din clasa arahnidelor şi se întâlnesc în toate ţările lumii. Sunt cunoscute aproximativ 850 de specii.  Ele sunt paraziţi mici care asemenea păianjenilor, se hrănesc cu sângele organismelor pe care le parazitează cum ar fi: câini oameni, pasări, căprioare, răzătoare mici şi alte animale. Maeştrii ai deghizărilor, căpuşele stau ascunse în vegetaţie unde cu ajutorul senzorilor pot detecta viitoarele gazde din apropiere. Ele se urcă pe organismul gazdă în momentul în care acesta traversează zona de vegetaţie. 

Căpuşele cu ajutorul aparatului bucal se hrănesc prin înţepat şi supt şi se prind ferm de pielea gazdei. Sunt necesare mai multe zile până când sunt saturate cu sânge. În acest timp masa lor corporală creşte semnificativ. Ciclul biologic al căpuşelor (larvă, nimfă şi adult) are nevoie de 3 gazde pe care se dezvoltă consumându-le  sângele. O femelă adultă consumă cel puţin 0,6 ml sânge şi depune cel puţin 10.000 de ouă. Astfel se explică creşterea imensă a populaţiei de căpuşe.

Boala poate evolua in trei stadii:

Stadiul I – Borrelioza incipienta, localizata sau „eritemul migrator”

Eritemul migrator este definit ca o leziune cutanata care se manifesta initial ca o macula sau papula de culoare rosie si care se extinde in zile-saptamani, formand o leziune mare, rotunda, deseori cu decolorare centrala partiala. Leziunea singulara trebuie sa atinga un diametru de min. 5 cm.

La majoritatea pacientilor, eritemul migrator este acompaniat de alte manifestari acute, de tip pseudo-gripal: astenie, febra, cefalee, usoara redoare de ceafa, artragii sau mialgii. Aceste semne si simptome au, in mod tipic, un caracter intermitent. 

Manifestarile din stadiul Ia apar la 2-30 de zile dupa intepatura capusei.

Stadiul II – Borrelioza Lyme diseminata

Spirocheta se poate raspandi prin vasele de sange si limfatice catre alte tesuturi: alte structuri ale pielii, sistem nervos, musculo-scheletal, cardiac. Atingerea oricaruia dintre aceste sisteme poate cauza o larga varietate de manifestari clinice, aparute de la cateva saptamani pana la peste un an de la infectia initiala. 

• Manifestarile clinice pot include: 
• semne si simptome generale, pseudo-gripale, mai severe decat in primul stadiu; 
• leziuni secundare multiple, asemanatoare eritemului migrator, dar mai mici decat leziunea initiala; 
• Manifestari musculo-scheletale: 
• atacuri scurte, recurente, timp de saptamani/luni sau tumefierea uneia sau mai multor articulatii (uneori urmate de artrita cronica la nivelul uneia sau mai multor articulatii);
• Neuroborrelioza incipienta: 
• paralizie de nerv facial - poate fi bilaterala; „paralizia lui Bell”; 
• paralizii ale altor nervi cranieni; 
• meningita aseptica, limfocitara; 
• radiculo-neuropatii; 
• encefalo-mielita - rar; ea trebuie confirmata prin evidentierea unui titru mai mare de anticorpi anti-B.burgdorferi in LCR fata de ser; 
• Manifestari cardiace: 
• debut brusc al unor tulburari de conducere atrio-ventriculare de gradul 2 sau 3, cu durata de zile-saptamani, asociate uneori cu o miocardita.

Palpitatiile, bradicardia, blocul de ramura sau miocardita ca manifestari izolate NU reprezinta criterii clinice de diagnostic. 

Stadiul III – Borrelioza Lyme cronica

Acest stadiu neobisnuit apare dupa cativa ani de la infectia initiala. 

Manifestarile clinice din aceasta faza sunt urmatoarele: Artrita Lyme, Acrodermatita cronica atrofica (ACA) si Sindroame neurologice cronice. 

Masuri de control al bolii

1. Atitudinea fata de caz: 
• internarea pacientului in spital daca severitatea bolii o impune, acest lucru fiind la aprecierea clinicianului; 
• declansarea investigatiei epidemiologice; 
• recoltarea de probe biologice conform algoritmului de diagnostic, in vederea stabilirii diagnosticului etiologic; 
• instituirea tratamentului antibiotic conform ghidurilor terapeutice aflate in uz; 
2. Atitudinea fata de contacti: 
• nu este cazul, boala nefiind transmisa inter-uman; 
3. Masuri generale de preventie: 
• protejarea organismului in cazul stationarii in scop lucrativ / de agrement in zone cunoscute cu populatie numeroasa de capuse; 
• dezvoltarea de programe de control al vectorilor.  

MĂSURI DE PROTECŢIE PERSONALĂ ÎMPOTRIVA INFESTĂRII CU CĂPUŞE 

1. Purtarea unor haine dechise la culoare cu pantaloni lungi introduşi în şosete de culoare deschisă şi textură mai deasă. 
2. Purtarea unor pantofi sport deschişi la culoare fără orificii sau decupaje; papucii/ sandalele sunt excluse. 
3. Utilizarea DEET (Dietil toluamidă) drept repelent prin aplicare pe pielea ce va veni în contact cu zone infestate de căpuşe (mâini, braţ–antebraţ, etc) şi utilizarea de repelenţi pe bază de permetrin prin pulverizări asupra hainelor (în special pantofi, şosete, pantaloni, etc). 
4. Tratarea (spălarea şi uscarea cel puţin 1 h cu aer cald/ fierbinte) hainelor folosite în teren după activităţi desfăşurate în zone cu potenţial de infestare cu ixodide. 
5. Inspectarea corpului cu atenţie; căpuşele se pot fixa oriunde făra a provoca disconfort la ataşare sau în timpul hrănirii. 

CE FACEŢI  DACĂ SUNTEŢI INŢEPAŢI DE O CĂPUSĂ?

În primul rând, NU INTRAŢI ÎN PANICĂ ŞI PREZENTATIVĂ IMEDIAT LA O UNITATE MEDICALĂ.

Dacă nu este posibil sa mergeţi la o unitate medicală înlăturaţi prompt căpuşa; acesta  va  fi înlăturată cu ajutorul unei pensete cu vârful bont (fără cioc) prin prinderea cât mai aproape de piele şi tragerea în sus, astfel încât rostrul căpuşei să nu rămână în piele. După înlăturarea căpuşelor pielea se va dezinfecta cu acool (70%) şi se va aplica un unguent conţinând un antibiotic cu spectru larg. 

Numai o mică parte din oamenii care sunt muşcaţi de căpuşe ajung să fie infectaţi cu Borrelia burgdorferi şi dezvoltă boala Lyme pentru că nu toate căpuşele sunt purtătoare ale sprirochetei. Se consideră că agenţii patogeni pe care îi poate transmite o căpuşă pătrund în organismul nostru numai dacă respectiva căpuşă a stat ataşată de piele (prin muşcătură) timp de cel puţin 36-48 h. Aşadar, dacă îndepărtăm căpuşa în primele două zile de la implantare, riscul de a contracta boala Lyme este extrem de mic!