COMUNICAT DE PRESĂ - boala Lyme

Boala Lyme este o boală transmisibilă a cărui agent etiologic este o spirocheta, Borrelia burgdorferi care se transmite prin mușcătura de căpușă. 

Căpuşele se găsesc în număr mare în zonele împădurite, în iarba înaltă din spatiile verzi, pe câmpii şi zonele umede şi sunt active începând cu temperatura de 7°C. Căpuşele fac parte din clasa arahnidelor şi se întâlnesc în toate ţările lumii. Sunt cunoscute aproximativ 850 de specii.  Ele sunt paraziţi mici care asemenea păianjenilor, se hrănesc cu sângele organismelor pe care le parazitează cum ar fi: câini oameni, pasări, căprioare, răzătoare mici şi alte animale. Maeştrii ai deghizărilor, căpuşele stau ascunse în vegetaţie unde cu ajutorul senzorilor pot detecta viitoarele gazde din apropiere. Ele se urcă pe organismul gazdă în momentul în care acesta traversează zona de vegetaţie. 

Căpuşele cu ajutorul aparatului bucal se hrănesc prin înţepat şi supt şi se prind ferm de pielea gazdei. Sunt necesare mai multe zile până când sunt saturate cu sânge. În acest timp masa lor corporală creşte semnificativ. Ciclul biologic al căpuşelor (larvă, nimfă şi adult) are nevoie de 3 gazde pe care se dezvoltă consumându-le  sângele. O femelă adultă consumă cel puţin 0,6 ml sânge şi depune cel puţin 10.000 de ouă. Astfel se explică creşterea imensă a populaţiei de căpuşe.

Boala poate evolua în trei stadii:

Stadiul I – Borrelioza incipientă, localizată sau „eritemul migrator”

Eritemul migrator este definit ca o leziune cutanată care se manifestă inițial ca o maculă sau papulă de culoare roșie și care se extinde în zile-săptămani, formând o leziune mare, rotundă, deseori cu decolorare centrală parțială. Leziunea singulară trebuie să atingă un diametru de min. 5 cm.

La majoritatea pacienților, eritemul migrator este acompaniat de alte manifestări acute, de tip pseudo-gripal: astenie, febră, cefalee, ușoara redoare de ceafă, artralgii sau mialgii. Aceste semne și simptome au, în mod tipic, un caracter intermitent. 

Manifestările din stadiul Ia apar la 2-30 de zile dupa înțepătura capușei.

Stadiul II – Borrelioza  diseminată

Spirocheta se poate răspandi prin vasele de sânge și limfatice către alte țesuturi: alte structuri ale pielii, sistem nervos, musculo-scheletal, cardiac. Atingerea oricăruia dintre aceste sisteme poate cauza o largă varietate de manifestări clinice, apărute de la câteva săptămâni până la peste un an de la infecția inițială. 

1. Manifestările clinice pot include: 
• semne și simptome generale, pseudo-gripale, mai severe decât în primul stadiu; 
• leziuni secundare multiple, asemănătoare eritemului migrator, dar mai mici decât leziunea inițială; 
2. Manifestări musculo-scheletale: 
• atacuri scurte, recurente, timp de săptamani/luni sau tumefierea uneia sau mai multor articulații (uneori urmate de artrita cronica la nivelul uneia sau mai multor articulații);
3. Neuroborrelioza incipientă: 
• paralizie de nerv facial - poate fi bilaterală; „paralizia lui Bell”; 
• paralizii ale altor nervi cranieni; 
• meningita aseptica, limfocitară; 
• radiculo-neuropatii; 
• encefalo-mielita - rar; ea trebuie confirmata prin evidentierea unui titru mai mare de anticorpi anti-B.burgdorferi in LCR fata de ser; 
4. Manifestări cardiace: 
• debut brusc al unor tulburări de conducere atrio-ventriculare de gradul 2 sau 3, cu durata de zile-săptămani, asociate uneori cu o miocardită.

Palpitațiile, bradicardia, blocul de ramură sau miocardita ca manifestări izolate NU reprezintă criterii clinice de diagnostic. 

Stadiul III – Borrelioza cronică

Acest stadiu neobișnuit apare după câțiva ani de la infecția inițială. 

Manifestările clinice din aceasta fază sunt următoarele: Artrita Lyme, Acrodermatita cronică atrofică (ACA) și Sindroame neurologice cronice. 

Măsuri de control al bolii

1. Atitudinea față de caz: 
• internarea pacientului în spital dacă severitatea bolii o impune, acest lucru fiind la aprecierea clinicianului; 
• declanșarea investigației epidemiologice; 
• recoltarea de probe biologice conform algoritmului de diagnostic, în vederea stabilirii diagnosticului etiologic; 
• instituirea tratamentului antibiotic conform ghidurilor terapeutice aflate in uz. 
2. Atitudinea față de contacți: 
• nu este cazul, boala nefiind transmisă interuman.
3. Măsuri generale de preventie: 
• protejarea organismului în cazul staționării în scop lucrativ / de agrement în zone cunoscute cu populație numeroasă de căpușe; 
• dezvoltarea de programe de control al vectorilor.  

MĂSURI DE PROTECŢIE PERSONALĂ ÎMPOTRIVA INFESTĂRII CU CĂPUŞE 

1. Purtarea unor haine deschise la culoare cu mânecă lungă și pantaloni lungi introduşi în şosete de culoare deschisă şi textură mai deasă. 
2. Purtarea unor pantofi sport deschişi la culoare fără orificii sau decupaje; papucii/sandalele sunt excluse. 
3. Utilizarea DEET (Dietil toluamidă) drept repelent prin aplicare pe pielea ce va veni în contact cu zone infestate de căpuşe (mâini, braţ–antebraţ, etc) şi utilizarea de repelenţi pe bază de permetrin prin pulverizări asupra hainelor (în special pantofi, şosete, pantaloni, etc). 
4. Tratarea (spălarea şi uscarea cel puţin 1 h cu aer cald/ fierbinte) hainelor folosite în teren după activităţi desfăşurate în zone cu potenţial de infestare cu ixodide. 
5. Inspectarea corpului cu atenţie; căpuşele se pot fixa oriunde făra a provoca disconfort la ataşare sau în timpul hrănirii. 

CE FACEŢI  DACĂ SUNTEŢI INŢEPAŢI DE O CĂPUSĂ?

În primul rând, NU INTRAŢI ÎN PANICĂ ŞI PREZENTAȚI-VĂ IMEDIAT LA O UNITATE MEDICALĂ.

Numai o mică parte din oamenii care sunt muşcaţi de căpuşe ajung să fie infectaţi cu Borrelia burgdorferi şi dezvoltă boala Lyme pentru că nu toate căpuşele sunt purtătoare ale spirochetei. Se consideră că agenţii patogeni pe care îi poate transmite o căpuşă pătrund în orga-nismul nostru numai dacă respectiva căpuşă a stat ataşată de piele (prin muşcătură) timp de cel puţin 36-48 h. Aşadar, dacă îndepărtăm căpuşa în primele două zile de la implantare, riscul de a contracta boala  Lyme  este extrem de mic!