COMUNICAT DE PRESĂ - Intoxicaţia cu ciuperci

Ciupercile au o valoare nutritivă ridicată motiv pentru care au fost consumate din cele mai vechi timpuri.

Pe lângă ciupercile comestibile se cunosc şi cel puţin 50 de specii toxice, maximul de incidenţă al intoxicaţiilor înregistrându-se în perioada iulie-septembrie.

Perioada de latenţă (între momentul consumului şi cel al apariţiei simptomelor) şi simptomatologia permit orientarea către 8 sindroame: resinoidian, colinergic, atropinic, narcotinian, faloidian, giromitrian, orelian, coprinian, în fiecare dintre aceste sindroame fiind incriminate anumite specii de ciuperci.

În general, intoxicaţiile cu ciuperci se caracterizează prin:

• tulburări digestive: greţuri, vărsături, epigastralgii (dureri de stomac), diaree, hepatită acută toxică şi insuficienţă hepatică ;
• tulburări neurosenzoriale: mioză (micşorarea pupilelor) sau midriază (dilatarea pupilelor), agitaţie, dezorientare temporo-spaţială, confuzie, delir, halucinaţii vizuale şi auditive, convulsii, comă;
• tulburări cardiovasculare: bradicardie sau tahicardie, hipotensiune arterială sau hipertensiune arterială;
• tulburări hidroelectrolitice, cu risc de deshidratare severă la copii şi vârstnici;
• tulburări renale: insuficienţă renală funcţională şi/sau organică;
• simptome generale: frisoane, febră, transpiraţii, uscăciunea mucoaselor sau dimpotrivă hipersecreţie salivară şi renală.

 Gravitatea intoxicaţiilor cu ciuperci este dată în special de insuficienţa hepatică fulminantă şi insuficienţa renală care duc frecvent la deces.

Prezentarea de urgenţă la medic este obligatorie în cazul apariţiei simptomelor menţionate, ţinându-se cont că apariţia simptomelor la interval mai mare de 6 ore de la consum are prognostic grav, iar tulburările digestive frecvent prezente, au consecinţe mai importante la copilul mic şi vârstnic.

Culegătorilor şi consumatorilor de ciuperci li se recomandă:

• să culeagă numai acele ciuperci pe care le cunosc ca fiind comestibile, exemplarele tinere, cărnoase, complet deschise;
• să culeagă ciupercile doar în vase  solide: coşuri, găleţi, vase de plastic, deoarece în sacoşe, genţi, pungi se strivesc şi se strică foarte repede;
• să evite cumpărarea ciupercilor de la vânzătorii ambulanţi din pieţe, locuri de agrement, păduri, parcări, marginea şoselelor, dacă aceştia nu posedă certificat fitosanitar;
• să nu consume ciupercile moi, cu gust şi miros neplăcut, sau culese cu câteva zile în urmă;
• să nu consume ciupercile incomplet preparate termic (fripte) sau crude;
• fiind alimente indigeste, să nu le  folosească în alimentaţia copiilor.

Testele populare de identificare a ciupercilor toxice (culoarea locurilor de tăietură şi ruptură sau apăsare cu degetul, mirosul, gustul, culoarea modificată prin fierbere împreună cu ceapă sau o linguriţă de argint) nu sunt dovezi sigure dacă sunt comestibile sau otrăvitoare.